HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie. (Sursa: DEX '98 )
HIPOTIMÍE s.f. (Med.) Scădere a bunei dispoziții în stările depresive. [Gen. -iei. / < fr. hypothymie, cf. gr. hypo – sub, thymos – spirit]. (Sursa: DN )
HIPOTIMÍE s. f. 1. hipofuncție a timusului. 2. scădere a bunei dispoziții în stările depresive. (< fr. hypothymie) (Sursa: MDN )
Declinări/Conjugări
hipotimie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hipotimie hipotimia
plural hipotimii hipotimiile
genitiv-dativ singular hipotimii hipotimiei
plural hipotimii hipotimiilor
vocativ singular hipotimie, hipotimio
plural hipotimiilor