|
HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
HUIDUÍ vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi. (Sursa: Sinonime )
huiduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. huiduiáscă (Sursa: Ortografic )
A HUIDUÍ ~iésc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături și strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
A huidui ≠ a aclama (Sursa: Antonime )
| huidui (1 huidui) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) huidui | huiduire | huiduit | huiduind | singular | plural | | huiduie | huiduiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | huidui | (să) huidui | huiduiam | huiduii | huiduisem | | a II-a (tu) | huidui | (să) huidui | huiduiai | huiduiși | huiduiseși | | a III-a (el, ea) | huiduie | (să) huiduie | huiduia | huidui | huiduise | | plural | I (noi) | huiduim | (să) huiduim | huiduiam | huiduirăm | huiduiserăm, huiduisem* | | a II-a (voi) | huiduiți | (să) huiduiți | huiduiați | huiduirăți | huiduiserăți, huiduiseți* | | a III-a (ei, ele) | huiduie | (să) huiduie | huiduiau | huiduiră | huiduiseră | * Formă nerecomandată | huidui (1 huiduiesc) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) huidui | huiduire | huiduit | huiduind | singular | plural | | huiduiește | huiduiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | huiduiesc | (să) huiduiesc | huiduiam | huiduii | huiduisem | | a II-a (tu) | huiduiești | (să) huiduiești | huiduiai | huiduiși | huiduiseși | | a III-a (el, ea) | huiduiește | (să) huiduiască | huiduia | huidui | huiduise | | plural | I (noi) | huiduim | (să) huiduim | huiduiam | huiduirăm | huiduiserăm, huiduisem* | | a II-a (voi) | huiduiți | (să) huiduiți | huiduiați | huiduirăți | huiduiserăți, huiduiseți* | | a III-a (ei, ele) | huiduiesc | (să) huiduiască | huiduiau | huiduiră | huiduiseră | * Formă nerecomandată |