HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
HUIDUÍ vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi. (Sursa: Sinonime )
A huidui ≠ a aclama (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
huidui (1 huidui)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) huidui huiduire huiduit huiduind singular plural
huiduie huiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) huidui (să) huidui huiduiam huiduii huiduisem
a II-a (tu) huidui (să) huidui huiduiai huiduiși huiduiseși
a III-a (el, ea) huiduie (să) huiduie huiduia huidui huiduise
plural I (noi) huiduim (să) huiduim huiduiam huiduirăm huiduiserăm, huiduisem*
a II-a (voi) huiduiți (să) huiduiți huiduiați huiduirăți huiduiserăți, huiduiseți*
a III-a (ei, ele) huiduie (să) huiduie huiduiau huiduiră huiduiseră
* Formă nerecomandată