ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei [Acc. și: icós, pl. icoase] – Din ngr. íkos (Sursa: DEX '98 )
Declinări/Conjugări
icos (pl. icose)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular icos icosul
plural icose icosele
genitiv-dativ singular icos icosului
plural icose icoselor
vocativ singular —
plural —