IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin. (Sursa: DEX '98 )
A IEFTINÍ ~ésc tranz. A face să fie mai ieftin; a reduce din preț. ~ mărfurile de larg consum. ~ serviciile comunale. /Din ieftin (Sursa: NODEX )
IEFTINÍ vb. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la ...) (Sursa: Sinonime )
A (se) ieftini ≠ a (se) scumpi (Sursa: Antonime )
A ieftini ≠ a scumpi (Sursa: Antonime )
ieftiní vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinésc, imperf. 3 sg. ieftineá; conj. prez. 3 sg. și pl. ieftineáscă (Sursa: Ortografic )
ieftin adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | ieftin | ieftinul | ieftină | ieftina | plural | ieftini | ieftinii | ieftine | ieftinele | genitiv-dativ | singular | ieftin | ieftinului | ieftine | ieftinei | plural | ieftini | ieftinilor | ieftine | ieftinelor | vocativ | singular | ieftinule | ieftino | plural | ieftinilor | ieftinelor | ieftini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) ieftini | ieftinire | ieftinit | ieftinind | singular | plural | ieftinește | ieftiniți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | ieftinesc | (să) ieftinesc | ieftineam | ieftinii | ieftinisem | a II-a (tu) | ieftinești | (să) ieftinești | ieftineai | ieftiniși | ieftiniseși | a III-a (el, ea) | ieftinește | (să) ieftinească | ieftinea | ieftini | ieftinise | plural | I (noi) | ieftinim | (să) ieftinim | ieftineam | ieftinirăm | ieftiniserăm, ieftinisem* | a II-a (voi) | ieftiniți | (să) ieftiniți | ieftineați | ieftinirăți | ieftiniserăți, ieftiniseți* | a III-a (ei, ele) | ieftinesc | (să) ieftinească | ieftineau | ieftiniră | ieftiniseră | * Formă nerecomandată
|