IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin. (Sursa: DEX '98 )

IEFTINÍ vb. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la ...) (Sursa: Sinonime )

ieftiní vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinésc, imperf. 3 sg. ieftineá; conj. prez. 3 sg. și pl. ieftineáscă (Sursa: Ortografic )

IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós. (Sursa: DEX '98 )

A IEFTINÍ ~ésc tranz. A face să fie mai ieftin; a reduce din preț. ~ mărfurile de larg consum. ~ serviciile comunale. /Din ieftin (Sursa: NODEX )

IÉFTIN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos (Sursa: NODEX )

IÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal. (Sursa: Sinonime )

IÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. si Ban.) lesne. (Prețuri ~.) (Sursa: Sinonime )

A (se) ieftini ≠ a (se) scumpi (Sursa: Antonime )

A ieftini ≠ a scumpi (Sursa: Antonime )

Ieftin ≠ costisitor, scump (Sursa: Antonime )

iéftin (iéftină), Adj. – 1. Care are un preț mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s. f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea prețul; înv., a fi milostiv); ieftenșug, s. n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftinețe, s. f. (înv., milă); (i)eftinie, s. f. (milă), înv. (Sursa: DER )

iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. iéftină, pl. iéftine (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ieftin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ieftin ieftinul ieftină ieftina
plural ieftini ieftinii ieftine ieftinele
genitiv-dativ singular ieftin ieftinului ieftine ieftinei
plural ieftini ieftinilor ieftine ieftinelor
vocativ singular ieftinule ieftino
plural ieftinilor ieftinelor

ieftini   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ieftini ieftinire ieftinit ieftinind singular plural
ieftinește ieftiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ieftinesc (să) ieftinesc ieftineam ieftinii ieftinisem
a II-a (tu) ieftinești (să) ieftinești ieftineai ieftiniși ieftiniseși
a III-a (el, ea) ieftinește (să) ieftinească ieftinea ieftini ieftinise
plural I (noi) ieftinim (să) ieftinim ieftineam ieftinirăm ieftiniserăm, ieftinisem*
a II-a (voi) ieftiniți (să) ieftiniți ieftineați ieftinirăți ieftiniserăți, ieftiniseți*
a III-a (ei, ele) ieftinesc (să) ieftinească ieftineau ieftini ieftiniseră
* Formă nerecomandată