IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou. (Sursa: DEX '98 )

IGLÚ s.n. Colibă făcută din gheață și din zăpadă, care se întâlnește în ținuturile polare. ♦ Adăpost în formă de cupolă, construit din blocuri de zăpadă suprapuse. [Var. iglou s.n. / < fr. igloo < cuv. eschimos]. (Sursa: DN )

IGLÚ s. n. colibă din gheață și zăpadă, în ținuturile polare. (< fr., engl. igloo) (Sursa: MDN )

iglú s. n. (sil. -glu), art. iglúul; pl. iglúuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
iglu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iglu igluul
plural igluuri igluurile
genitiv-dativ singular iglu igluului
plural igluuri igluurilor
vocativ singular igluule
plural igluurilor