ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobită cu găitane). – Din tc. yelek. (Sursa: DEX '98 )

ILÍC ~ce n. Pieptar confecționat, mai ales, din postav (împodobit cu găitane) și purtat, îndeosebi, de țărani. /<turc. yelek (Sursa: NODEX )

ilíc (ilíce), s. n. – Pieptar fără mîneci. Tc. yelek (Șeineanu, II, 225; Lokotsch 951), cf. ngr. γελέϰι, alb. jeljek, bg. elek, sb. jelek și sp. jaleco, it. gilè, giulecca (Battisti, III, 1807, 1820), fr. gilet (‹ jiletcă). (Sursa: DER )

ilíc s. n., pl. ilíce (Sursa: Ortografic )