ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. (Sursa: DEX '98 )
ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare]. (Sursa: DN )
ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare) (Sursa: MDN )
iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. și pl. ilumineáză (Sursa: Ortografic )
A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer (Sursa: NODEX )
A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
ilumina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ilumina iluminare iluminat iluminând singular plural
iluminează iluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) iluminez (să) iluminez iluminam iluminai iluminasem
a II-a (tu) iluminezi (să) iluminezi iluminai iluminași iluminaseși
a III-a (el, ea) iluminează (să) ilumineze ilumina ilumină iluminase
plural I (noi) iluminăm (să) iluminăm iluminam iluminarăm iluminaserăm, iluminasem*
a II-a (voi) iluminați (să) iluminați iluminați iluminarăți iluminaserăți, iluminaseți*
a III-a (ei, ele) iluminează (să) ilumineze iluminau iluminară iluminaseră
* Formă nerecomandată