IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius. (Sursa: DEX '98 )

IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire]. (Sursa: DN )

IMAGINÁR, -Ă I. adj. 1. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire) (Sursa: MDN )

IMAGINÁR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. v. nerealizabil. (Sursa: Sinonime )

Imaginar ≠ real (Sursa: Antonime )

imaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináre (Sursa: Ortografic )

IMAGINÁR ~ă (~i, ~e) Care există numai în imaginație, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginarius (Sursa: NODEX )