IMBATÁBIL, -Ă, imbatabili, -e, adj. Care nu poate fi întrecut, învins; de neînvins, invincibil. – Din fr. imbattable. (Sursa: DEX '98 )

IMBATÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi bătut; de neînvins. [Cf. fr. imbattable, it. imbattibile]. (Sursa: DN )

IMBATÁBIL, -Ă adj. invincibil. (< fr. imbattable) (Sursa: MDN )

IMBATÁBIL adj. invincibil, nebătut, nebiruit, neînfrânt, neînvins, (înv.) nefrânt. (Un sportiv ~.) (Sursa: Sinonime )

imbatábil adj. m., pl. imbatábili; f. sg. imbatábilă, pl. imbatábile (Sursa: Ortografic )

IMBATÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi bătut, învins; de neînvins; invincibil. /<fr. imbattable (Sursa: NODEX )