IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare. (Sursa: DEX '98 )
IMIGRÁ vb. I. intr. A se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. [Cf. fr. immigrer, lat., it. immigrare]. (Sursa: DN )
IMIGRÁ vb. intr. a se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. (< fr. immigrant, lat. immigrare) (Sursa: MDN )
imigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. imigréz, 3 sg. și pl. imigreáză (Sursa: Ortografic )
A IMIGRÁ ~éz intranz. A sosi într-o țară străină, pentru a se stabili acolo. [Sil. -mi-gra] /<fr. immigrer, lat. immigrare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
imigra   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) imigra imigrare imigrat imigrând singular plural
imigrează imigrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) imigrez (să) imigrez imigram imigrai imigrasem
a II-a (tu) imigrezi (să) imigrezi imigrai imigrași imigraseși
a III-a (el, ea) imigrează (să) imigreze imigra imigră imigrase
plural I (noi) imigrăm (să) imigrăm imigram imigrarăm imigraserăm, imigrasem*
a II-a (voi) imigrați (să) imigrați imigrați imigrarăți imigraserăți, imigraseți*
a III-a (ei, ele) imigrează (să) imigreze imigrau imigrară imigraseră
* Formă nerecomandată