IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

IMINÉNT, -Ă adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent, it. imminente, lat. imminens]. (Sursa: DN )

IMINÉNT, -Ă adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent, lat. imminens) (Sursa: MDN )

IMINÉNT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.) (Sursa: Sinonime )

iminént adj. m., pl. iminénți; f. sg. iminéntă, pl. iminénte (Sursa: Ortografic )

IMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este pe punctul de a se produce și nu mai poate fi amânat sau evitat. O criză ~tă. /<fr. imminent, lat. imminens, ~ntis (Sursa: NODEX )