IMORALÍSM s. n. Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr-o epocă dată, negând prin aceasta morala însăși. – Din fr. immoralisme. (Sursa: DEX '98 )

IMORALÍSM n. Concepție care promovează nerespectarea principiilor și normelor morale. /<fr. immoralisme (Sursa: NODEX )

IMORALÍSM s.n. Concepție (susținută mai ales de Nietzsche și Gide) care preconizează încălcarea și negarea normelor și a principiilor morale. ♦ Atitudine opusă față de tot ceea ce în mod obișnuit este considerat moral. [< fr. immoralisme]. (Sursa: DN )

IMORALÍSM s. n. 1. doctrină care preconizează încălcarea principiilor și a normelor morale. 2. dispreț față de tot ceea ce este considerat moral. (< fr. immoralisme) (Sursa: MDN )

imoralísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
imoralism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imoralism imoralismul
plural
genitiv-dativ singular imoralism imoralismului
plural
vocativ singular
plural