IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit; năvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. impétueux, lat. impetuosus. (Sursa: DEX '98 )

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. Năvalnic, tumultuos. [Pron. -tu-os. / < lat. impetuosus, cf. fr. impétueux]. (Sursa: DN )

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. năvalnic, tumultuos. (< fr. impétueux, lat. impetuosus) (Sursa: MDN )

IMPETUÓS adj. 1. aprig, furtunos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament impetuos.) 2. energic, viguros, viril. (Caracter impetuos.) 3. v. înflăcărat. 4. v. energic. 5. v. dezlănțuit. (Sursa: Sinonime )

impetuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. impetuóși, f. sg. impetuoásă, pl. impetuoáse (Sursa: Ortografic )

IMPETUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care nu poate fi stăvilit; cu manifestări violente; năvalnic. Furtună ~oasă. [Sil. -tu-os] /<fr. impétueux, lat. impetuosus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
impetuos   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impetuos impetuosul impetuoa impetuoasa
plural impetuoși impetuoșii impetuoase impetuoasele
genitiv-dativ singular impetuos impetuosului impetuoase impetuoasei
plural impetuoși impetuoșilor impetuoase impetuoaselor
vocativ singular
plural