IMPIETÁTE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis. (Sursa: DEX '98 )

IMPIETÁTE f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt sau față de cineva demn de considerație. [G.-D. impietății] /<fr. impiété, lat. impietas, ~atis (Sursa: NODEX )

IMPIETÁTE s.f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație; sacrilegiu. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. impiété, lat. impietas]. (Sursa: DN )

IMPIETÁTE s. f. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație. (< fr. impiété, lat. impietas) (Sursa: MDN )

IMPIETÁTE s. v. sacrilegiu. (Sursa: Sinonime )

impietáte s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. impietății; (atitudini, fapte) pl. impietăți (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
impietate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impietate impietatea
plural impietăți impietățile
genitiv-dativ singular impietăți impietății
plural impietăți impietăților
vocativ singular impietate, impietateo
plural impietăților