IMPOSTÁȚIE s. f. (Muz.) Pregătire, antrenare a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. – Din it. impostazione. (Sursa: DEX '98 )

IMPOSTÁȚIE s.f. (Muz.) Preparare a vocii (înainte de a cânta); intonație. ♦ (Lingv.) Catastază. [< it. impostazione]. (Sursa: DN )

IMPOSTÁȚIE s. f. 1. (muz.) pregătire a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. 2. (lingv.) catastază. (< it. impostazione) (Sursa: MDN )

IMPOSTÁȚIE s. (MUZ.) vocalizare. (Sursa: Sinonime )

impostáție s. f., art. impostáția, g.-d. art. impostáției (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
impostație   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impostație impostația
plural
genitiv-dativ singular impostații impostației
plural
vocativ singular impostație, impostațio
plural