IMÚN, -Ă, imuni, -e, adj. Care prezintă imunitate; care nu poate contracta o anumită boală infecțioasă. – Din fr. immun, lat. immunis. (Sursa: DEX '98 )

IMÚN, -Ă adj. Care prezintă imunitate (1). // (În forma imuno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. [< lat. immunis, fr. immun]. (Sursa: DN )

IMÚN, -Ă adj. 1. care prezintă imunitate (1). 2. (fig.) insensibil (la). (< fr. immun, lat. immunis) (Sursa: MDN )

imún (imúnă), adj. – Care nu poate contracta o boală infecțioasă, scutit de. Lat. immunis (sec. XIX). – Der. (din fr.) imunitate, s. f.; imuniza, vb. (Sursa: DER )

imún adj. m., pl. imúni; f. sg. imúnă, pl. imúne (Sursa: Ortografic )

IMÚN ~a (~i, ~e) Care are imunitate; rezistent la îmbolnăviri. /<fr. immun, lat. immunis (Sursa: NODEX )