INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare. (Sursa: DEX '98 )
INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne]. (Sursa: DN )
INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare) (Sursa: MDN )
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica. (Sursa: Sinonime )
incarná (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarneáză (Sursa: Ortografic )
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna. (Sursa: DEX '98 )
A INCARNÁ ~éz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare (Sursa: NODEX )
A SE INCARNÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-și găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare (Sursa: NODEX )
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna. (Sursa: DN )
ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrășa, rotunji. (Sursa: Sinonime )
încărná (a se îngrășa) vb., ind. prez. 1 sg. încărnéz, 3 sg. și pl. încărneáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
incarna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) incarna incarnare incarnat incarnând singular plural
incarnează incarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) incarnez (să) incarnez incarnam incarnai incarnasem
a II-a (tu) incarnezi (să) incarnezi incarnai incarnași incarnaseși
a III-a (el, ea) incarnează (să) incarneze incarna incarnă incarnase
plural I (noi) incarnăm (să) incarnăm incarnam incarnarăm incarnaserăm, incarnasem*
a II-a (voi) incarnați (să) incarnați incarnați incarnarăți incarnaserăți, incarnaseți*
a III-a (ei, ele) incarnează (să) incarneze incarnau incarnară incarnaseră
* Formă nerecomandată

încarna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încarna încarnare încarnat încarnând singular plural
încarnează încarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încarnez (să) încarnez încarnam încarnai încarnasem
a II-a (tu) încarnezi (să) încarnezi încarnai încarnași încarnaseși
a III-a (el, ea) încarnează (să) încarneze încarna încarnă încarnase
plural I (noi) încarnăm (să) încarnăm încarnam încarnarăm încarnaserăm, încarnasem*
a II-a (voi) încarnați (să) încarnați încarnați încarnarăți încarnaserăți, încarnaseți*
a III-a (ei, ele) încarnează (să) încarneze încarnau încarnară încarnaseră
* Formă nerecomandată

încărna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încărna încărnare încărnat încărnând singular plural
încărnează încărnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încărnez (să) încărnez încărnam încărnai încărnasem
a II-a (tu) încărnezi (să) încărnezi încărnai încărnași încărnaseși
a III-a (el, ea) încărnează (să) încărneze încărna încărnă încărnase
plural I (noi) încărnăm (să) încărnăm încărnam încărnarăm încărnaserăm, încărnasem*
a II-a (voi) încărnați (să) încărnați încărnați încărnarăți încărnaserăți, încărnaseți*
a III-a (ei, ele) încărnează (să) încărneze încărnau încărnară încărnaseră
* Formă nerecomandată