INCÉNDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie. (Sursa: DEX '98 )

INCÉNDIU ~i n. Foc mare care se propagă cauzând mari pierderi materiale. [Sil. -diu] /<lat. incendium, fr. incendie (Sursa: NODEX )

INCÉNDIU s.n. Foc mare; pârjol. [Pron. -diu. / < lat. incendium, cf. it. incendio, fr. incendie]. (Sursa: DN )

INCÉNDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie) (Sursa: MDN )

INCÉNDIU s. foc, pârjol, (înv. și reg.) pojar, (reg.) pârlitură. (Un ~ a distrus clădirea.) (Sursa: Sinonime )

incéndiu s. n. [-diu pron. -diu], art. incéndiul; pl. incéndii, art. incéndiile (sil. -di-i-) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
incendiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incendiu incendiul
plural incendii incendiile
genitiv-dativ singular incendiu incendiului
plural incendii incendiilor
vocativ singular incendiule
plural incendiilor