INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent. (Sursa: DEX '98 )

INCOMPETÉNT, -Ă adj. Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompétent, it. incompetente]. (Sursa: DN )

INCOMPETÉNT, -Ă adj. care nu este competent. ◊ (jur.) lipsit de competența de a judeca, a rezolva o problemă. (< fr. incompétent) (Sursa: MDN )

INCOMPETÉNT adj., s. v. incapabil. (Sursa: Sinonime )

Incompetent ≠ competent (Sursa: Antonime )

incompetént adj. m. competent (Sursa: Ortografic )

INCOMPETÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este competent; fără competență; neștiutor. 2) jur. (despre organe de stat) Care nu are competența juridică de a rezolva anumite probleme. /<fr. incompétent (Sursa: NODEX )