ÍNCOT s. n. v. încot. (Sursa: DEX '98 )
íncot s. n., pl. íncote (Sursa: Ortografic )
Î'NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit. (Sursa: Sinonime )
î'ncot/íncot s. n., pl. î'ncote/íncote (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
incot   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incot incotul
plural incote incotele
genitiv-dativ singular incot incotului
plural incote incotelor
vocativ singular —
plural —

încot   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încot încotul
plural încote încotele
genitiv-dativ singular încot încotului
plural încote încotelor
vocativ singular —
plural —