INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; p. gener. a învinovăți, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer. (Sursa: DEX '98 )
INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare]. (Sursa: DN )
INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare) (Sursa: MDN )
INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăți, învinui. (Sursa: Sinonime )
incriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. și pl. incrimineáză (Sursa: Ortografic )
ÎNCRIMINÁ vb. I. v. incrimina. (Sursa: DEX '98 )
A INCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminer (Sursa: NODEX )
A incrimina ≠ a dezvinovăți (Sursa: Antonime )
A se incrimina ≠ a se justifica (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
incrimina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) incrimina incriminare incriminat incriminând singular plural
incriminează incriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) incriminez (să) incriminez incriminam incriminai incriminasem
a II-a (tu) incriminezi (să) incriminezi incriminai incriminași incriminaseși
a III-a (el, ea) incriminează (să) incrimineze incrimina incrimină incriminase
plural I (noi) incriminăm (să) incriminăm incriminam incriminarăm incriminaserăm, incriminasem*
a II-a (voi) incriminați (să) incriminați incriminați incriminarăți incriminaserăți, incriminaseți*
a III-a (ei, ele) incriminează (să) incrimineze incriminau incriminară incriminaseră
* Formă nerecomandată

încrimina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încrimina încriminare încriminat încriminând singular plural
încriminează încriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încriminez (să) încriminez încriminam încriminai încriminasem
a II-a (tu) încriminezi (să) încriminezi încriminai încriminași încriminaseși
a III-a (el, ea) încriminează (să) încrimineze încrimina încrimină încriminase
plural I (noi) încriminăm (să) încriminăm încriminam încriminarăm încriminaserăm, încriminasem*
a II-a (voi) încriminați (să) încriminați încriminați încriminarăți încriminaserăți, încriminaseți*
a III-a (ei, ele) încriminează (să) încrimineze încriminau încriminară încriminaseră
* Formă nerecomandată