INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare. (Sursa: DEX '98 )
INCULCÁ vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiție, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. incúlc. / < fr. inculquer, lat. inculcare]. (Sursa: DN )
INCULCÁ vb. tr. a întipări în mintea cuiva, prin repetiție, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare) (Sursa: MDN )
inculcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlcă (Sursa: Ortografic )
A INCULCÁ incúlc rar (idei, concepții, principii etc.) A fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă. /<fr. inculquer, lat. inculcare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
inculca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inculca inculcare inculcat inculcând singular plural
inculcă inculcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inculc (să) inculc inculcam inculcai inculcasem
a II-a (tu) inculci (să) inculci inculcai inculcași inculcaseși
a III-a (el, ea) inculcă (să) inculce inculca inculcă inculcase
plural I (noi) inculcăm (să) inculcăm inculcam inculcarăm inculcaserăm, inculcasem*
a II-a (voi) inculcați (să) inculcați inculcați inculcarăți inculcaserăți, inculcaseți*
a III-a (ei, ele) inculcă (să) inculce inculcau inculcară inculcaseră
* Formă nerecomandată