INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare. (Sursa: DEX '98 )
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper]. (Sursa: DN )
INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare) (Sursa: MDN )
INCULPÁ vb. v. acuza. (Sursa: Sinonime )
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă (Sursa: Ortografic )
A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare (Sursa: NODEX )
A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
inculpa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inculpa inculpare inculpat inculpând singular plural
inculpă inculpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inculp (să) inculp inculpam inculpai inculpasem
a II-a (tu) inculpi (să) inculpi inculpai inculpași inculpaseși
a III-a (el, ea) inculpă (să) inculpe inculpa inculpă inculpase
plural I (noi) inculpăm (să) inculpăm inculpam inculparăm inculpaserăm, inculpasem*
a II-a (voi) inculpați (să) inculpați inculpați inculparăți inculpaserăți, inculpaseți*
a III-a (ei, ele) inculpă (să) inculpe inculpau inculpară inculpaseră
* Formă nerecomandată