Dex

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato. (Sursa: DEX '98 )

INFATUÁT, -Ă adj. (Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué]. (Sursa: DN )

INFATUÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) îngâmfat, înfumurat. (< fr. infatué) (Sursa: MDN )

INFATUÁT adj. v. îngâmfat. (Sursa: Sinonime )

Infatuat ≠ modest, simplu (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări

infatua verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) infatua	infatuare	infatuat	infatuând	singular	plural
		(a) infatua	infatuare	infatuat	infatuând	infatuează	infatuați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	infatuez	(să) infatuez	infatuam	infatuai	infatuasem
	a II-a (tu)	infatuezi	(să) infatuezi	infatuai	infatuași	infatuaseși
	a III-a (el, ea)	infatuează	(să) infatueze	infatua	infatuă	infatuase
plural	I (noi)	infatuăm	(să) infatuăm	infatuam	infatuarăm	infatuaserăm, infatuasem*
	a II-a (voi)	infatuați	(să) infatuați	infatuați	infatuarăți	infatuaserăți, infatuaseți*
	a III-a (ei, ele)	infatuează	(să) infatueze	infatuau	infatuară	infatuaseră

* Formă nerecomandată

infatuat adjectiv		masculin		feminin
infatuat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	infatuat	infatuatul	infatuată	infatuata
nominativ-acuzativ	plural	infatuați	infatuații	infatuate	infatuatele
genitiv-dativ	singular	infatuat	infatuatului	infatuate	infatuatei
genitiv-dativ	plural	infatuați	infatuaților	infatuate	infatuatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—