INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato. (Sursa: DEX '98 )

INFATUÁT, -Ă adj. (Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué]. (Sursa: DN )

INFATUÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) îngâmfat, înfumurat. (< fr. infatué) (Sursa: MDN )

INFATUÁT adj. v. îngâmfat. (Sursa: Sinonime )

Infatuat ≠ modest, simplu (Sursa: Antonime )

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer. (Sursa: DEX '98 )

A SE INFATUÁ mă ~éz intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter (Sursa: NODEX )

INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare]. (Sursa: DN )

INFATUÁ vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s'/infatuer, lat. infatuare) (Sursa: MDN )

INFATUÁ vb. v. îngâmfa. (Sursa: Sinonime )

infatuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatuéz, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. infatuéze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic )