INFÉRN s. n. 1. Loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, după moarte, supuse la chinuri veșnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine și de confuzie; viață plină de chinuri, mizerabilă; situație chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [Pl. și: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus. (Sursa: DEX '98 )

INFÉRN n. 1) rel. Loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, unor chinuri veșnice; iad; gheenă. 2) fig. Loc cu condiții insuportabile; iad. 3) fig. Stare de nefericire. /<lat. infernus (Sursa: NODEX )

INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locaș subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morților. 3. Colecție de cărți licențioase, formând în bibliotecile mari o secție aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine și de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno]. (Sursa: DN )

INFÉRN s. n. 1. (mit.) locaș subpământean unde se credea că rămân sufletele morților. 2. iad. 3. colecție de cărți licențioase, formând, în bibliotecile mari, o secție aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosferă de dezordine și de confuzie; situație greu de suportat, viață chinuită. (< lat. infernus, it. inferno) (Sursa: MDN )

INFÉRN s. v. iad. (Sursa: Sinonime )

Infern ≠ eden, paradis, rai (Sursa: Antonime )

inférn (inférnuri), s. n. – Iad, gheenă. It. inferno (sec. XIX). – Der. infernal, adj., din fr. infernal. (Sursa: DER )

inférn s. n. (Sursa: Ortografic )