INGREDIENT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient. (Sursa: DEX '98 )

INGREDIÉNȚĂ, ingrediențe, s. f. (Ieșit din uz) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -ență. (Sursa: DEX '98 )

INGREDIÉNT ~e n. Substanță care se adaugă suplimentar într-un amestec (medicament, aliment etc.), pentru a-i conferi anumite calități. [Sil. in-gre-di-] /<fr. ingrédient, lat. ingrediens, ~ntis (Sursa: NODEX )

INGREDIÉNT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. -di-ent. / < fr. ingrédient, it. ingrediente]. (Sursa: DN )

INGREDIÉNT s. n. 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< fr. ingrédient, lat. ingrediens) (Sursa: MDN )

INGREDIÉNT s. v. condiment. (Sursa: Sinonime )

ingrediént s. n. (sil. -di-ent), pl. ingrediénte (Sursa: Ortografic )

ingrediénță s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. ingrediénței; pl. ingrediénțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ingredient   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ingredient ingredientul
plural ingrediente ingredientele
genitiv-dativ singular ingredient ingredientului
plural ingrediente ingredientelor
vocativ singular
plural

ingrediență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ingrediență ingrediența
plural ingrediențe ingrediențele
genitiv-dativ singular ingrediențe ingredienței
plural ingrediențe ingrediențelor
vocativ singular ingrediență, ingrediențo
plural ingrediențelor