INIMIOÁRĂ, inimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui inimă; inimucă, inimuță. 2. Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. – Inimă + suf. -ioară. (Sursa: DEX '98 )

INIMIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la inimă) Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. / inimă + suf. ~oară (Sursa: NODEX )

INIMIOÁRĂ s. (pop.) inimucă, inimuță. (Sursa: Sinonime )

inimioáră s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. inimioárei; pl. inimioáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
inimioară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inimioa inimioara
plural inimioare inimioarele
genitiv-dativ singular inimioare inimioarei
plural inimioare inimioarelor
vocativ singular inimioară, inimioaro
plural inimioarelor