|
INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier. (Sursa: DEX '98 )
INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier) (Sursa: MDN )
INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia. (Sursa: Sinonime )
injuriá vb., ind. prez. 1 sg. injuriéz, 3 sg. și pl. injuriáză (Sursa: Ortografic )
| injuria verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) injuria | injuriere | injuriat | injuriind | singular | plural | | injuriază | injuriați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | injuriez | (să) injuriez | injuriam | injuriai | injuriasem | | a II-a (tu) | injuriezi | (să) injuriezi | injuriai | injuriași | injuriaseși | | a III-a (el, ea) | injuriază | (să) injurieze | injuria | injurie | injuriase | | plural | I (noi) | injuriem | (să) injuriem | injuriam | injuriarăm | injuriaserăm, injuriasem* | | a II-a (voi) | injuriați | (să) injuriați | injuriați | injuriarăți | injuriaserăți, injuriaseți* | | a III-a (ei, ele) | injuriază | (să) injurieze | injuriau | injuriară | injuriaseră | * Formă nerecomandată | injurie substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | injurie | injuria | | plural | injurii | injuriile | | genitiv-dativ | singular | injurii | injuriei | | plural | injurii | injuriilor | | vocativ | singular | injurie, injurio | | plural | injuriilor | |