INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure. (Sursa: DEX '98 )

INJÚRIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injure, cf. lat. iniuria – nedreptate]. (Sursa: DN )

INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure) (Sursa: MDN )

INJÚRIE s. v. jignire. (Sursa: Sinonime )

injúrie s. f. (sil. -ri-e), art. injúria (sil. -ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (sil. -ri-i-) (Sursa: Ortografic )

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier. (Sursa: DEX '98 )

INJÚRIE ~i f. 1) Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; insultă; ofensă. 2) Ofensă gravă, adusă cuiva în public; afront. [Sil. -ri-e] /<fr. injure, lat. injuria (Sursa: NODEX )

INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier) (Sursa: MDN )

INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia. (Sursa: Sinonime )

injuriá vb., ind. prez. 1 sg. injuriéz, 3 sg. și pl. injuriáză (Sursa: Ortografic )