INOVATÓR, -OÁRE, inovatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur. (Sursa: DEX '98 )

INOVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care inovează ceva, cel care introduce o inovație. ♦ adj. Înnoitor. [Cf. fr. innovateur]. (Sursa: DN )

INOVATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovație; care inovează. (< fr. innovateur) (Sursa: MDN )

INOVATÓR adj. înnoitor. (Un spirit ~.) (Sursa: Sinonime )

inovatór s. m., adj. m., pl. inovatóri; f. sg. și pl. inovatoáre, g.-d. sg. art. inovatoárei (Sursa: Ortografic )

INOVATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care inovează ceva; înnoitor; novator. /<fr. innovateur (Sursa: NODEX )

INOVATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și. f. Autor al unei inovații. /<fr. innovateur (Sursa: NODEX )