INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente]. (Sursa: DN )

INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens) (Sursa: MDN )

INSOLÉNT adj. v. obraznic. (Sursa: Sinonime )

Insolent ≠ politicos (Sursa: Antonime )

insolént adj. m., pl. insolénți; f. sg. insoléntă, pl. insolénte (Sursa: Ortografic )

INSOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis (Sursa: NODEX )