INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus. (Sursa: DEX '98 )

INSOLÍT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit]. (Sursa: DN )

INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus) (Sursa: MDN )

INSOLÍT adj. v. neobișnuit. (Sursa: Sinonime )

INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special. (Sursa: Sinonime )

insolít adj. m., pl. insolíți; f. sg. insolítă, pl. insolíte (Sursa: Ortografic )

INSOLÍT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus (Sursa: NODEX )