INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire]. (Sursa: DN )

INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire) (Sursa: MDN )

INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.) (Sursa: Sinonime )

instrumentár s. n., pl. instrumentáre (Sursa: Ortografic )

INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activități. /instrumentar (Sursa: NODEX )