INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren. (Sursa: DEX '98 )
INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren]. (Sursa: DN )
INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren) (Sursa: MDN )
intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. Lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., și în Mold., înv. (Sursa: DER )
intabulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. intabuleáză (Sursa: Ortografic )
A INTABULÁ ~éz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
intabula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) intabula intabulare intabulat intabulând singular plural
intabulează intabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) intabulez (să) intabulez intabulam intabulai intabulasem
a II-a (tu) intabulezi (să) intabulezi intabulai intabulași intabulaseși
a III-a (el, ea) intabulează (să) intabuleze intabula intabulă intabulase
plural I (noi) intabulăm (să) intabulăm intabulam intabularăm intabulaserăm, intabulasem*
a II-a (voi) intabulați (să) intabulați intabulați intabularăți intabulaserăți, intabulaseți*
a III-a (ei, ele) intabulează (să) intabuleze intabulau intabulară intabulaseră
* Formă nerecomandată