INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder. (Sursa: DEX '98 )
INTERCÉDE vb. III. intr. (Liv.) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [P.i. intercéd, var. interceda vb. I. / < fr. intercéder, cf. lat. intercedere – a veni între]. (Sursa: DN )
INTERCÉDE vb. intr. a interveni, a stărui în favoarea cuiva. (< fr. intercéder, lat. intercedere) (Sursa: MDN )
intercéde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intercéd, 3 sg. intercéde (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
intercede   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) intercede intercedere — intercedând singular plural
intercede intercedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) interced (să) interced intercedeam — —
a II-a (tu) intercezi (să) intercezi intercedeai — —
a III-a (el, ea) intercede (să) interceadă intercedea — —
plural I (noi) intercedem (să) intercedem intercedeam — —
a II-a (voi) intercedeți (să) intercedeți intercedeați — —
a III-a (ei, ele) interced (să) interceadă intercedeau — —