INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare. (Sursa: DEX '98 )
INTITULÁ vb. I. tr. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare]. (Sursa: DN )
INTITULÁ vb. I. tr. a da un titlu (unei cărți). II. refl. a-și lua, a-și da un titlu. (< fr. intituler, lat. intitulare) (Sursa: MDN )
INTITULÁ vb. v. supranumi. (Sursa: Sinonime )
intitulá vb., ind. prez. 1 sg. intituléz, 3 sg. și pl. intituleáză (Sursa: Ortografic )
ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula. (Sursa: DEX '98 )
A INTITULÁ ~éz tranz. (cărți, articole) A înzestra cu un titlu; a numi. /<fr. intituler, lat. intitulare (Sursa: NODEX )
A SE INTITULÁ se ~eáză intranz. A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, lat. intitulare (Sursa: NODEX )
ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula. (Sursa: DN )
intitula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) intitula | intitulare | intitulat | intitulând | singular | plural | intitulează | intitulați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | intitulez | (să) intitulez | intitulam | intitulai | intitulasem | a II-a (tu) | intitulezi | (să) intitulezi | intitulai | intitulași | intitulaseși | a III-a (el, ea) | intitulează | (să) intituleze | intitula | intitulă | intitulase | plural | I (noi) | intitulăm | (să) intitulăm | intitulam | intitularăm | intitulaserăm, intitulasem* | a II-a (voi) | intitulați | (să) intitulați | intitulați | intitularăți | intitulaserăți, intitulaseți* | a III-a (ei, ele) | intitulează | (să) intituleze | intitulau | intitulară | intitulaseră | * Formă nerecomandată întitula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) întitula | întitulare | întitulat | întitulând | singular | plural | întitulează | întitulați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | întitulez | (să) întitulez | întitulam | întitulai | întitulasem | a II-a (tu) | întitulezi | (să) întitulezi | întitulai | întitulași | întitulaseși | a III-a (el, ea) | întitulează | (să) întituleze | întitula | întitulă | întitulase | plural | I (noi) | întitulăm | (să) întitulăm | întitulam | întitularăm | întitulaserăm, întitulasem* | a II-a (voi) | întitulați | (să) întitulați | întitulați | întitularăți | întitulaserăți, întitulaseți* | a III-a (ei, ele) | întitulează | (să) întituleze | întitulau | întitulară | întitulaseră | * Formă nerecomandată
|