|
INTONÁ, intonez. vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it. intonare. (Sursa: DEX '98 )
A INTONÁ ~éz tranz. 1) (piese muzicale) A începe indicând tonul melodiei. 2) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona; a murmura. 3) (compoziții muzicale) A interpreta în mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner (Sursa: NODEX )
INTONÁ vb. I. tr. 1. A cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. A rosti, a spune (un cuvânt, o propoziție etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez și intón, var. întona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner]. (Sursa: DN )
INTONÁ vb. tr. 1. a cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. a rosti, a spune (un cuvânt, o propoziție) cu un anumit ton. (< it. intonare) (Sursa: MDN )
INTONÁ vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (~ cuvintele.) (Sursa: Sinonime )
intoná vb., ind. prez. 1 sg. intonéz, 3 sg. și pl. intoneáză (Sursa: Ortografic )
| intona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) intona | intonare | intonat | intonând | singular | plural | | intonează | intonați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | intonez | (să) intonez | intonam | intonai | intonasem | | a II-a (tu) | intonezi | (să) intonezi | intonai | intonași | intonaseși | | a III-a (el, ea) | intonează | (să) intoneze | intona | intonă | intonase | | plural | I (noi) | intonăm | (să) intonăm | intonam | intonarăm | intonaserăm, intonasem* | | a II-a (voi) | intonați | (să) intonați | intonați | intonarăți | intonaserăți, intonaseți* | | a III-a (ei, ele) | intonează | (să) intoneze | intonau | intonară | intonaseră | * Formă nerecomandată | întona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) întona | întonare | întonat | întonând | singular | plural | | întonează | întonați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | întonez | (să) întonez | întonam | întonai | întonasem | | a II-a (tu) | întonezi | (să) întonezi | întonai | întonași | întonaseși | | a III-a (el, ea) | întonează | (să) întoneze | întona | întonă | întonase | | plural | I (noi) | întonăm | (să) întonăm | întonam | întonarăm | întonaserăm, întonasem* | | a II-a (voi) | întonați | (să) întonați | întonați | întonarăți | întonaserăți, întonaseți* | | a III-a (ei, ele) | întonează | (să) întoneze | întonau | întonară | întonaseră | * Formă nerecomandată |