INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus. (Sursa: DEX '98 )

INTREPÍD, -Ă adj. Cutezător, curajos, brav. ♦ Tenace. [< fr. intrépide, cf. lat. intrepidus]. (Sursa: DN )

INTREPÍD, -Ă adj. cutezător, curajos, brav; (p. ext.) tenace. (< fr. intrépide, lat. intrepidus) (Sursa: MDN )

INTREPÍD adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz. (Sursa: Sinonime )

intrepíd adj. m., pl. intrepízi; f. sg. intrepídă, pl. intrepíde (Sursa: Ortografic )

ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid. (Sursa: DEX '98 )

INTREPÍD ~dă (~zi, ~de) Care nu se teme de primejdii; îndrăzneț; curajos. [Sil. in-tre-] /<fr. intrepide, lat. intrepidus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
intrepid   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intrepid intrepidul intrepi intrepida
plural intrepizi intrepizii intrepide intrepidele
genitiv-dativ singular intrepid intrepidului intrepide intrepidei
plural intrepizi intrepizilor intrepide intrepidelor
vocativ singular
plural

întrepid   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întrepid întrepidul întrepi întrepida
plural întrepizi întrepizii întrepide întrepidele
genitiv-dativ singular întrepid întrepidului întrepide întrepidei
plural întrepizi întrepizilor întrepide întrepidelor
vocativ singular
plural