INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus. (Sursa: DEX '98 )

INTRINSÉC ~că (~ci, ~ce) Care se conține în însăși natura sau esența unui lucru sau fenomen; existent prin însăși natura sau esența unui lucru sau fenomen; imanent. [Sil. in-trin-] /<fr. intrinséque, lat. intrinsecus (Sursa: NODEX )

INTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esențială, a unui lucru. ◊ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților. [< fr. intrinsèque, cf. lat. intrinsecus]. (Sursa: DN )

INTRINSÉC, -Ă adj. 1. care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru; imanent. ♦ valoare ~ă = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (anat.; despre mușchi) în interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu conține impurități. (< fr. intrinsèque, lat. intrinsecus) (Sursa: MDN )

INTRINSÉC adj. v. imanent. (Sursa: Sinonime )

Intrinsec ≠ extrinsec (Sursa: Antonime )

intrinséc adj. m., pl. intrinséci; f. sg. intrinsécă, pl. intrinséce (Sursa: Ortografic )