INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri. (Sursa: DEX '98 )

A INTUÍ ~iésc tranz. (esența lucrurilor sau fenomenelor) A înțelege prin intuiție. /Din intuiție (Sursa: NODEX )

INTUÍ vb. IV. tr. A înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iască, ger. -ind. / < intuiție]. (Sursa: DN )

INTUÍ vb. tr. a înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. (< it. intuire, lat. intueri) (Sursa: MDN )

INTUÍ vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 2. v. presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.) 3. v. sesiza. (Sursa: Sinonime )

INTUIRE VÍE s. v. intuiție. (Sursa: Sinonime )

intuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiésc, imperf. 3 sg. intuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. intuiáscă (Sursa: Ortografic )