IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme. (Sursa: DEX '98 )

IREDENTÍSM n. 1) Mișcare politică (apărută în sec. XIX în Italia), care avea drept scop eliberarea unor teritorii aflate sub stăpânire străină. 2) Mișcare politică șovină ai cărei adepți urmăresc anexarea la o țară a unor teritorii în care conaționalii sunt în minoritate. /<it. irredentismo, fr. irredentisme (Sursa: NODEX )

IREDENTÍSM s.n. Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor sunt în minoritate. [Cf. fr. irrédentisme, it. irredentismo]. (Sursa: DN )

IREDENTÍSM s. n. concepție politică, apărută în Italia după 1870, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă. ◊ orice mișcare politică naționalisă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate. (< fr. irrédentisme, it. irredentismo) (Sursa: MDN )

iredentísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
iredentism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iredentism iredentismul
plural
genitiv-dativ singular iredentism iredentismului
plural
vocativ singular
plural