IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. (Sursa: DEX '98 )

IRITÁBIL, -Ă adj. Supărăcios; irascibil. ♦ Supus iritației. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis]. (Sursa: DN )

IRITÁBIL, -Ă adj. supărăcios; irascibil. ◊ supus iritației. (< fr. irritable, lat. irritabilis) (Sursa: MDN )

IRITÁBIL adj. v. nervos. (Sursa: Sinonime )

iritábil adj. m., pl. iritábili; f. sg. iritábilă, pl. iritábile (Sursa: Ortografic )

IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis (Sursa: NODEX )