ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. – Din tc. esnaf. (Sursa: DEX '98 )

ISNÁF2 ~i m. înv. Membru al unei asociații de muncitori cu aceeași meserie; breslaș. /<turc. esnaf (Sursa: NODEX )

ISNÁF s. v. breaslă, breslaș, corporație, tagmă. (Sursa: Sinonime )

isnáf (breslaș) s. m., pl. isnáfi (Sursa: Ortografic )