itinerá (a ~) vb., ind. prez. 3 itinereáză (Sursa: DOOM 2 )
itinera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) itinera | itinerare | itinerat | itinerând | singular | plural | itinerează | itinerați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | itinerez | (să) itinerez | itineram | itinerai | itinerasem | a II-a (tu) | itinerezi | (să) itinerezi | itinerai | itinerași | itineraseși | a III-a (el, ea) | itinerează | (să) itinereze | itinera | itineră | itinerase | plural | I (noi) | itinerăm | (să) itinerăm | itineram | itinerarăm | itineraserăm, itinerasem* | a II-a (voi) | itinerați | (să) itinerați | itinerați | itinerarăți | itineraserăți, itineraseți* | a III-a (ei, ele) | itinerează | (să) itinereze | itinerau | itinerară | itineraseră | * Formă nerecomandată
|