ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. (Sursa: DEX '98 )

ITINERÁR ~e n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulației vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, lat. itinerarius (Sursa: NODEX )

ITINERÁR s.n. Drumul pe care se desfășoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum]. (Sursa: DN )

ITINERÁR s. n. 1. traseu pe care se desfășoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium) (Sursa: MDN )

itinerá (a ~) vb., ind. prez. 3 itinereáză (Sursa: DOOM 2 )

ITINERÁR s. 1. v. rută. 2. v. linie. (Sursa: Sinonime )

itinerár s. n., pl. itineráre (Sursa: Ortografic )

itinerár s. n., pl. itinerare (itinerárii) (Sursa: DMLR )