Iúda s. pr. m., g.-d. lui (acestui, unui) Iúda (Sursa: Ortografic )

HALEVI YEHUDAN (IUDA) (c. 1075-1141), poet și filozof evreu spaniol. Autor a peste 800 de poeme dedicate poporului evreu. Susține superioritatea iudaismului față de filozofia aristotelică, de creștinism și de islamism („Cartea de argumente și dovezi în apărarea credinței disprețuite”) și relatează convertirea la iudaism a kazarilor din Crimeea („Cartea kazarilor”). (Sursa: DE )

IUDA [iüdə] (supranumit ha-Nasi „Prințul”) (sfârșitul sec. 2-începutul sec. 3), erudit evreu. Șef al sinedriului din Galileea, în timpul stăpânirii romane. S-a folosit de relațiile sale cu împăratul Marc Aureliu pentru a îmbunătăți soarta evreilor. Principalul autor al culegerii de legi „Mișna”. (Sursa: DE )

IUDA [iüdə], ha-Levi (pe numele adevărat Yehuda ben Shemuel ha-Levi) (1075/1085-c. 1140), poet și filozof evreu din Spania. Clasic al literaturii ebraice. Autor de poeme religioase, imnuri, ode („Sionide” – cântate și astăzi în sinagogă). Lucrarea filozofică „Khazar”. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
iuda
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

iudă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iu iuda
plural iude iudele
genitiv-dativ singular iude iudei
plural iude iudelor
vocativ singular iudă, iudo
plural iudelor