IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz. (Sursa: DEX '98 )

IZLÁZ s. v. pășune. (Sursa: Sinonime )

izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR). (Sursa: DER )

izláz s. n., pl. izlázuri (Sursa: Ortografic )

IZLÁZ ~uri n. Loc necultivat, acoperit cu iarbă și destinat păscutului vitelor; imaș; pășune. /<bulg. izlaz (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
izlaz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izlaz izlazul
plural izlazuri izlazurile
genitiv-dativ singular izlaz izlazului
plural izlazuri izlazurilor
vocativ singular
plural